Neosalpingostomia


Neosalpingostomia reprezinta operatia prin care
se efectueaza reconstructia pavilionara
a trompei uterine prin crearea unui nou orificiu.

Funcționalitatea trompelor uterine depinde de permeabilitatea lumenului tubar și de integritatea mucoasei tubare. Mucoasa tubară este formată din 3 până la 5 pliuri majore și câteva pliuri minore cu pliuri secundare în partea superioară. Celulele ciliate acoperă pliurile. Transportul tubar al gametilor și embrionilor este rezultatul activității de bătăi ciliare și a contractilității tubului prin structura sa musculară.

Mucoasa tubară este fragilă și este foarte sensibilă la infecții precum Chlamydia, gonoreea. . Alte cauze de ocluzie tubara cuprind formarea de adeziuni dupa chirurgie, endometrioza si cancer tubar, ovarian sau de vecinatate.

În cele mai severe cazuri, capătul distal al tubului va fi blocat cu formarea unui hidrosalpinx (fluid seros sau clar). Tubele blocate vor avea aspect de sac, determinand infertilitate.

Care sunt simptomele in cazul hidrosalpinxului?

In cazurile in care aceasta afectiune este simptomatica, de obicei pacientele acuza durere abdominala sau pelviana recurenta, cat si infertilitate.

Pacienta prezinta, de regula, istoric de salpingo-ooforita acuta, subacuta sau cronica.

Cum se diagnosticheaza hidrosalpinxul?

Consultatia ginecologica insotita de ecografie transvaginala sunt, de regula, suficiente pentru a diagnostica prezenta hidrosalpinxului, pe masura ce fluidul se acumuleaza si trompele se destind.

O alta investigatie ce poate diagnostic aceasta afectiune este salpingograma, o procedura radiologic ace utilizeaza substanta de contrast pentru a vizualiza tubele.

De asemenea, histerosalpingograma poate fi utilizata in procesul de diagnosticare.

Laparoscopia este o metoda chirurgicala importanta, nu doar pentru diagnosticul hidrosalpinxului, dar si pentru selectia cazurilor care se preteaza pentru microchirurgie laparoscopica sau deschisa.

Care este tratamentul in cazul hidrosalpinxului?

În cazul hidrosalpinxului, trebuie efectuată întotdeauna o intervenție chirurgicală a trompelor. În funcție de calitatea rămasă a mucoasei tubare, trebuie luată o decizie care să favorizeze fie neosalpingostomia, fie salpingectomia (operatia pentru indepartarea trompei/trompelor afectate).

Avand in vedere ca trompa uterina poate deveni inutila, impiedicand ascensiunea spermei spre ovul si determinand insuccesul tratamentelor de fertilizare (deoarece fluidul care exudeaza din trompa uterina este toxic pentru embrion), recomandarea chirurgilor ginecologi este de a trata aceasta afectiune prin chirurgie.

Daca acum ceva timp pacientele fertile care sufereau de durere cronica severa prin formarea hidrosalpinxului luau in considerare inlaturarea chirurgicala a trompelor afectate sau o histerectomie, in prezent neosalpingostomia este din ce in ce mai utilizata (bineinteles, cazurilor in care se preteaza o astfel de interventie).

Ce presupune efectuarea neosalpingostomiei?

Neosalpingostmia este o operație care se efectuează în regim de spitalizare, acest lucru presupunand capacienta sa se interneze in cursul diminetii, avand grija sa nu consume alimente si lichide cu 12 ore inainte.

Se vor efectua analize de sange (preferabil cu o zi inaintea interventiei) si consultul preanestezic.

Alte indicatii medicale primate de pacienta pot face referire la unele tratamente medicamentoase care trebuie oprite inainte de interventie, la pregatirea intestinului prin golire anterior zilei internarii, la profilaxia complicatiilor tromboembolice si la antibioprofilaxie.

Intervenția se realizeaza sub anestezie generală cu intubație orotraheală.

Pasii conform carora se va desfasura neosalpingostomia laparoscopica sunt urmatorii:

  • montarea sondei urinare;
  • efectuarea unei incizii de aproximativ 10 mm la nivelul ombilicului, in vederea insuflarii intraabdominală de CO2;
  • introducerea laparoscopului in cavitatea abdominala
  • inspectarea abdomenului si a pelvisului (medicul va urmari pe ecran imaginile intraabdominale)
  • efectuarea de alte 3 incizii pentru pentru pozitionarea trocarelor prin care se introduce instrumente necesare operatiei
  • efectuarea operatiei: trompa este deschisa printr-o incizie stelata in zona avasculara. Neosalpingostomia este mentinuta prin suturara posterioara a ostiumului nou creat de mezosalpinxul adiacent
  • dupa efectuarea operatiei, se realizeaza inspectia abdominopelvina, se controleaza hemostaza si se efectueaza toaleta cavitatii abdominale
  • se scot trocarele, se evacueaza CO2
  • se sutureaza inciziile cutanate.

Cum se desfasoara recuperarea postoperatorie?

Monitorizarea pacientei postoperator se va efectua in primele 24 ore in ATI sub supravegherea medicului anestezist. Recuperarea va depinde, ca durata (24-48 de ore), de procedura efectuata si de capacitatea personala de toleranta a durerii si de vindecare.

De mentionat este ca dupa acest tip de operatie, ombilicul poate fi dureros, existand posibilitatea de aparitie a durerilor in umarul drept sau la nivelul toracelui, dureri cauzate de introducerea de gaz medicinal, dar care vor disparea in cateva ore.

Recuperarea fizica postoperatorie va fi mult mai rapida decat in cazul unei laparotomii, necesitand mult mai putine zile de repaus si incurajand o reinsertie socioprofesionala mult mai rapida.

In cazul aparitiei unei simptomatologii suspecte postoperator (dureri mari abdominale, greata/voma timp de mai multe zile, febra, sangerare la nivelul inciziilor sau durere la urinare/defecatie), este indicat sa luati legatura cu medicul chirurg. Cu toate acestea, riscurile postoperatorii sunt extrem de mici si apar in cazuri foarte rare, in comparatie cu operatia clasica abdominala.

Atentie!

Femeile cu distructie tubara extensiva, adeziuni extensive si tube dilatate peste 3 cm nu sunt indicate pentru interventia chirurgicala.

Care sunt riscurile neosalpingostomiei laparoscopice?

  • Complicatii asociate anesteziei
  • Leziuni ale diferitelor organe – vezica urinară, uretere, intestin, leziuni vasculare
  • Sângerarea intraoperatorie sau postoperatorie;
  • Embolia gazoasă – pătrunderea de CO2 în sistemul circulator;
  • Tromboza venoasă, tromboembolismul pulmonar – formarea de cheaguri în venele profunde ale membrelor inferioare sau la nivel pulmonar;
  • Infecții la nivelul inciziilor peretelui abdominal/ infecții intraabdominale
  • Ocluzia intestinală – blocarea mecanică a intestinului;