Laparosocopia
diagnostică și operatorie
In chirurgia ginecologica,
laparoscopia este folosita pentru diagnosticul unor afectiuni
precum chisturi, aderente, fibroame si infectii.
Laparoscopia este o procedura chirurgicala care utilizeaza un tub subtire, luminat, numit laparoscop, introdus in abdomen printr-o mica incizie la nivelul peretelui abdominal, avand drept scop examinarea organelor abdominale sau genitale interne.
Tehnica laparoscopica este extrem de dificila prin evaluarea indirecta a tesuturilor, prin numarul limitat de incizii pentru accesul intraabdominal, prin miscarea restrictiva a instrumentelor chirurgicale si prin inlocuirea vederii tridimensionale cu cea bidimensionala. De aceea, chirurgul care foloseste aceasta tehnica diagnostica si terapeutica trebuie sa fie foarte bine instruit.
In chirurgia ginecologica, laparoscopia este folosita pentru diagnosticul unor afectiuni precum chisturi, aderente, fibroame si infectii. Cu acest aparat pot fi recoltate si probe de tesut pentru biopsie, dar ii pot fi atasate si alte instrumente chirurgicale cu scopul indepartarii formatiunilor identificate (asadar laparoscopia este utilizata si in scop terapeutic).
In prezent, laparoscopia elimina necesitatea unei operatii extensive (laparotomie) ce ar impune efectuarea unei incizii mari la nivelul abdomenului. Laparoscopia este tehnica chirurgicala ce implica riscuri mai mici, fiind mai putin costisitoare si necesitand o durata de spitalizare mult mai mica.
Contraindicatii ale laparoscopiei:
- In cazul existentei sindromului aderential survenit in urma altor interventii chirurgicale – chirurgul va aborda cazul prin chirurgie deschisa pentru a minimiza timpul intraoperator si pentru a avea o mai buna vizibilitate a cavitatii abdominale. Antecedentele personale de endometrioza, boala inflamatorie pelvina sau radioterapie predispun la formarea de aderente, ceea ce va necesita o evaluare amanuntita a pacientei inainte de abordarea laparoscopica a operatiei.
- In cazul pacientelor cu patologie pulmonara si cardiovasculara, laparoscopia poate aduce riscuri suplimentare, prin modificarea functiei cardiovasculare si pulmonare.
- In cazul altor afectiuni precum: obstructie intestinala, hemoperitoneul cu instabilitate hemodinamica;
- In cazul prezentei sarcinii avansate;
- In cazul in care sunt suspectate tumori maligne anexiale, deoarece rezultatul postoperator poate fi compromis prin ruperea tumorilor, prin stadializare si rezectie incompleta.
Laparoscopia exploratorie este cel mai des utilizata pentru a evalua durerilor pelvine de cauza neexplicata sau pentru a diagnostica posibile cauze ale infertilitatii . De asemenea, prin laparoscopie se poate diagnostic endometrioza, se poate constata extensia bolii aderentiale si caracterul unei mase pelvine.
Ce se poate diagnostica intraoperator cu ajutorul laparoscopiei?
- Endometrioza
- Fibroame uterine
- Chisturi sau tumori de ovar
- Sarcina extrauterina
- Aderente pelvine (cicatrici dureroase rezultate in urma unor operatii sau infectii anterioare)
- Infertilitate de cauza tubara (trompe uterine obturate)
- Boala inflamatorie pelvina
- Cancere ale aparatului reproducator
Laparoscopia ca tehnica operatorie poate fi utilizata cu succes in urmatoarele cazuri:
- Extirparea ovarelor si/sau a chisturilor ovariene
- Extirparea fibroamelor
- Extirparea tesutului endometriozic (tratarea endometriozei)
- Indepartarea aderentelor intrauterine
- Legarea trompelor uterine in scop contraceptiv (sterilizarea chirurgicala)
- Tratarea prolapsului uterin (prolabarea uterului prin vagin)
- Histerectomie (indepartarea uterului).
Ce presupune pregatirea inainte de o laparoscopie?
Medicul chirurg se va asigura de pregatirea preoperatorie a pacientei prin:
-antibioprofilaxie
-pregatirea intestinala pentru o mai buna vizualizare a anatomiei pelvisului;
-tromboprofilaxie
-alegerea tipului de anestezie necesar ( de regula anestezie generala cu intubatie endotraheala)
-consimtamantul pacientei
-efectuarea unei serii de analize si investigatii : analize uzuale de sange si urina, radiografie pulmonara sau alte investigatii imagistice.
-efectuarea examinarii preanestezice cu scopul evaluarii si evitarii riscurilor anesteziei generale utilizate in cazul laparoscopiei.
– cu cel putin 12 ore inaintea operatiei, paciente trebuie sa inceteze alimentarea si ingerarea de lichide.
Ce presupune laparoscopia?
Intotdeauna se va practica anestezie generala inaintea operatiei, ceea ce inseamna ca pacienta nu va simti si nu va sti nimic pe parcursul operatiei.
Pacienta va fi pozitionata in decubit dorsal, in pozitie ginecologica. Vaginul si abdomenul vor fi pregatite, iar vezica urinara golita ( se va monta de asemenea un cateter Foley)
Chirurgul va alege locul de abord abdominal, in functie de criterii stricte ( tipul interventiei, prezenta aderentelor, etc).
In cadrul interventiei, primul pas va fi introducerea unei cantitati de gaz medicinal (CO2) in abdomen, prin intermediul unui ac subtire, cu rolul de a indeparta peretele abdominal de organele interne si de a evita lezarea acestora.
Printr-o incizie mica la nivelul ombilicului se va introduce laparoscopul, prin care medicul vizualizeaza organele interne, imagini ce vor fi transmise pe 1-2 ecrane din sala de operatie. Se va evalua abdomenul superior inainte de pozitionarea pacientei in pozitie Trendelenburg (aceasta pozitie va determina repozitionarea intestinului si a omentumului spre abdomenul superior, permitand expunerea structurilor retroperitoneale). Se va inspecta apoi suprafata peritoneului, in vederea descoperirii implanturilor endometriozice, a defectelor peritoneale, a aderentelor sau a fibrozei. Se va vizualiza intreaga patologie existenta, dupa care se vor executa procedurile indicate pentru fiecare tip de interventie necesar.
In cazul in care laparoscopia este si terapeutica si nu doar diagnostica, se vor efectua mici incizii suplimentare pentru introducerea unor instrumente chirurgicale subtiri.
La sfarsitul interventiei, insuflarea de CO2 este intrerupta si tubul de gaz este deconectat de la canula principala. Canulele secundare si laparoscopul sunt retrase din abdomen dupa ce a fost inspectata prezenta eventualelor surse de sangerare.
Inciziile vor fi suturate.
Cum se desfasoara recuperarea postoperatorie?
Monitorizarea pacientei postoperator se va efectua in primele 24 ore in ATI sub supravegherea medicului anestezist. Recuperarea va depinde, ca durata (24-48 de ore), de procedura efectuata si de capacitatea personala de toleranta a durerii si de vindecare.
De mentionat este ca dupa acest tip de operatie, ombilicul poate fi dureros, existand posibilitatea de aparitie a durerilor in umarul drept sau la nivelul toracelui, dureri cauzate de introducerea de gaz medicinal, dar care vor disparea in cateva ore.
Recuperarea fizica postoperatorie va fi mult mai rapida decat in cazul unei laparotomii, necesitand mult mai putine zile de repaus si incurajand o reinsertie socioprofesionala mult mai rapida.
In cazul aparitiei unei simptomatologii suspecte postoperator (dureri mari abdominale, greata/voma timp de mai multe zile, febra, sangerare la nivelul inciziilor sau durere la urinare/defecatie), este indicat sa luati legatura cu medicul chirurg. Cu toate acestea, riscurile postoperatorii sunt extrem de mici si apar in cazuri foarte rare, in comparatie cu operatia clasica abdominala.