Fibromul
uterin

Care sunt cauzele și factorii de risc in cazul fibromului?

Factorii de risc incriminati în apariția și dezvoltarea fibroamelor uterine sunt considerati a fi urmatorii:

• Ereditatea si istoricul familial de fibroame uterine ( aceasta afectiune este una mostenita in familie)
• S-a observat ca fibromul uterin este întâlnit in mod mai frecvent în cazul femeilor care fac parte din populația de culoare;
• Greutatea peste limitele normale (supraponderabilitatea si obezitatea) predispune spre aparitia fibroamelor uterine.
• Nașterile multiple – exista o probabilitate mai mare ca femeile care au avut sarcini multiple sa dezvolte fibrom uterin ulterior;
• Administrarea îndelungată a tratamentului hormonal cu estrogeni favorizează creșterea și dezvoltarea țesutului tumoral;
• Fumatul;
• Aparitia menstruatiei la o varsta foarte frageda.

Cum se clasifica fibroamelor uterine?

Fibroamele uterine se pot clasifica, in primul rand, in funcție de localizarea la nivelul uterului:

• fibromul corpului uterin – cel mai frecvent tip de fibrom uterin- poate aparea sub forma unei tumori unice, voluminoase, dar si sub forma de tumori multiple, ce pot conduce, in timp, la deformarea suprafeței uterine;
• fibromul istmului- forma extrem de rara a fibromului uterin- se dezvoltă la nivelul parametrelor uterine și poate duce la apariția sindromului de compresiune la nivel ureteral;
• fibromul colului uterin – poate ajunge la dimensiuni mari și din aceasta cauza poate deforma suprafata cervicala; in cazul localizarii în regiunea supravaginală, poate fi considerat, in mod eronat,  fibrom al istmului.

Clasificarea in funcție de localizarea formațiunii tumorale la nivelul peretelui uterin, imparte fibroamele uterine in 3 mari categorii:

• fibroamele uterine submucoase, cu localizare în interiorul cavității uterine, sunt proeminente și au un aspect pedicular; în timp, aceasta formațiune pediculată se transformă în polipi fibroși, ce se pot exterioriza în timpul contracțiilor uterine;
• fibroamele uterine intramurale, cu localizare în spațiul interstițial și dimensiuni voluminoase, pot determina, in anumite cazuri, apariția sindromului de compresiune la nivelul ureterelor, a vezicii urinare sau a rectului; aceste formațiuni tumorale pot fi unice sau multiple;
• fibroamele uterine subseroase sunt localizate în spațiul subperitoneal și se pot prezenta sub formă pediculată sau sesilă; in situatia prezentei acestor tipuri de fibroame, există riscul de ruptură a formațiunii tumorale, prin torsiune, fapt ce poate conduce la apariția hemoragiei intraperitoneale.

Care sunt semnele și simptomele prezentei fibromului?

De cele mai multe ori, fibroamele uterine sunt asimptomatice pentru o lunga perioada de timp, fiind descoperite accidental, in timpul controlului ginecologic de rutina.  Cu toate acestea, in cazul in care apar manifestari clinice, acestea pot fi :

• senzația de presiune în regiunea pelvină (in cazul prezentei fibroamelor voluminoase);
• durere în regiunea pelvină ( apare in special in cazul fibroamelor voluminoase, cu complicatii precum torsiune, necroza formațiunii tumorale sau apariția septicemiei)
• dismenoree;
• hemoragii uterine (menoragii, metroragii)- menstruația este prelungită, abundentă sau poate apărea de mai multe ori pe lună;
• leucoreea – poate semnala prezența unui fibrom uterin cauzator de inflamație vaginala;
• poliurie – apare in cazul compresiunii la nivelul vezicii urinare ;
• simptomelor clinice specifice ocluziei intestinale: dureri abdominale colicative, meteorism, grețuri, vărsături, constipație, diaree, inapetență, astenie, scădere în greutate- apar din cauza sindromului de compresiune la nivel intestinal;
• ingreunarea aparitiei sarcinii, provocarea avorturilor spontane sau a contractiilor uterine premature;

dispareunie – durere in timpul contactului sexual;

Cum se diagnosticheaza fibromul uterin?

In baza simptomatologiei clinice prezente (presiune pelvină, durere pelvină, leucoree, menoragie, metroragie) și in baza investigațiilor clinice, medicul specialist poate pune un diagnostic corect.

Investigații clinice recomandate pentru diagnosticarea fibromului uterin sunt:

• Tușeul vaginal – poate determina forma și dimensiunea formațiunii tumorale precum și prezenta unor eventuale tumori anexiale.
• Examenul cu valvele – cu ajutorul lui se pot identifica leziuni la nivel cervical.
• Chiuretajul uterin – recomandat în cazul apariției sângerărilor anormale, avand drept scop excluderea diagnosticului de neoplasm endometrial sau cervical.
• Ecografia transvaginala- utilizata cu scopul diferențierii fibromului uterin de chisturile ovariene.
• Urografia – recomandată în cazul existentei suspiciunii prezenței sindromului de compresiune la nivel uretral.
• Rezonanța magnetică nucleară (RMN) permite vizualizarea mai amănunțită a formațiunii tumorale, oferind date cu privire la forma, localizarea, dimensiunile și vascularizația tumorală.
• Biopsia cu examen histopatologic poate confirma diagnosticul de tumoră benignă uterină si exclude diagnosticul de neoplasm endometrial sau cervical.

Odata corect diagnosticat si evaluat, fibromul uterin poate fi tratat (medicamentos, chirurgical, etc) sau ii poate fi urmarita evolutia in timp. Trebuie retinut faptul ca evolutia fibromului se poate accentua in timpul sarcinii sau in perioada dinaintea instalarii menopauzei, ceea ce va determina pacienta sa revina la control mai des, conform indicatiilor medicului ginecolog curant.

De asemenea, pe parcursul evolutiei sale, prezenta fibromului uterin poate conduce la complicatii precum:

• torsiunea fibromului uterin pediculat;
• hemoragii uterine accentuate ce pot duce la anemii;
• necrobioza septică;
• degenerescență sarcomatoasă;
• infecții salpingiene;
• infertilitate;

Controlul ginecologic de rutina, anual, chiar si in lipsa simptomatologiei ginecologice specifice, ramane singura modalitate de diagnosticare timpurie a fibroamelor uterine, inainte de aparitia simptomelor deranjante, care va pot impiedica mentinerea unei vieti socio-profesionale in standarde normale.

Tratamentul chirurgical al fibromului

Tratamentul chirurgical este singura forma de tratament in cazul in care fibromul a devenit simptomatic (hemoragii, tulburari de mictiuni si tranzit intestinal, anemii), in cazul in care acesta impiedica obtinerea sau mentinerea unei sarcini, in cazul in care se observa un ritm de crestere accelerat al acestuia sau in cazul in care fibromul este de tip submucosa sau pedicular.

De asemenea, in functie de anumite caracteristici ale cazului medical, se va recomanda abordarea laparoscopica, histeroscopica sau abdominala a interventiei chirurgicale. Medicul chirurg va tine seama de aspect precum: vârsta pacientei; prezenta nașterilor sau a dorintei de a avea in viitor   sarcini; starea generală de sănătate (existent afecțiunilor associate); existent, în antecedente, a intervențiilor chirurgicale abdominale/vaginale; caracteristicile si localizarea fibroamelor; existent patologiei ginecologice asociate ( chist ovarian, leziuni precanceroase de col uterin, etc)

1. Miomectomia sau interventia conservatoare de extirpare a fibroamelor, presupune indepartarea stricta a fibroamelor si pastrarea uterului intact. Este o interventie utilizata in cazul pacientelor tinere, care isi doresc viitoare sarcini si care nu au alte patologii ginecologice asociate. Acest tip de interventie poate fi efectuat pe cale:

• Histeroscopica – este o interventie endoscopica, pe cale vaginala, utilizata in cazul pacientelor cu fibroame submucoase
• Laparoscopica – este o interventie minim-invaziva, utilizata cu preponderenta in cazul fibroamelor subseroase de dimensiuni medii
• Abdominala, clasica – este interventia folosita pentru indepartarea fibroamelor numeroase si de dimensiuni mari.

2. Histerectomia este interventia radicala de rezectie a uterului, uneori si cu indepartarea anexelor (trompe si ovare). Se utilizeaza in cazul pacientelor care nu isi mai doresc sarcini viitoare sau care se afla deja la premenopauza. De asemenea, este varianta optima atunci cand miomectomia nu mai este posibila din dauza dimeniunii enorme a fibromului (care uneori distorsioneaza forma uterului) sau cand pacienta are si alte patologii ginecologice asociate.

• Laparoscopica– este o interventie laborioasa de indepartare a uterului ( +/- anexele) prin cateva mici incizii abdominale, evitandu-se astfel o incizie larga la nivelul abdomenului. Recuperarea post-operatie mult mai rapida si minimizarea durerilor sunt printre cele mai importante beneficii ale abordarii laparoscopice.
• Clasica, abdominala– este modalitatea de abordare a histerectomiei ce implica efectuarea unei incizii abdominale de dimensiuni mari ce va necesita mai mult timp pentru vindecare, fiind o metoda de abordare a cazurilor complexe, cu patologie ginecologica asociata.